Regimul optim de muncă intelectuală

Creierul care nu munceşte devine anemic




Creierul, ca orice organ în activitate, primeşte o cantitate mai mare de sânge în timpul muncii intelectuale. Se poate constata uşor acest lucru fie la copilul al cărui craniu nu e complet osificat, atingând cu mâna fontanela, fie la indivizii al căror encefal a fost dat la iveală datorită unui accident. Aplicând un aparat de înregistrare pe regiunea cerebrală care nu este protejată de craniu, se constată că circulaţia sângelui devine mai intensă în timpul unei munci intelectuale, de pildă când se face un calcul mintal. În schimb, creierul devine anemic în timpul somnului; e de ajuns un vis pentru ca circulaţia să se accelereze imediat.
Creierul este organul cel mai vascularizat din tot corpul uman. Un milimetru cub de substanţă cenuşie are 1.100 mm de vase capilare, un milimetru cub de substanţă albă 300 mm, în timp ce un milimetru cub de ţesut muscular are numai 6 mm de vase capilare.
Activitatea cerebrală e însoţită de o creştere a temperaturii.
După 15 minute de muncă intelectuală, temperatura creierului creşte cu 0,lo. În schimb, temperatura creierului coboară cu câteva zecimi de grad în timpul somnului.



Hrăneşte-te bine pentru a gândi bine



În cursul experienţelor făcute pe studenţi, s-a constatat că procentajul de acid fosforic şi calciu creşte în proporţii importante în timpul examenelor. Diferenţa este deosebit de mare la studente, care sunt, în general, mai emotive, mai agitate şi mai conştiincioase la învăţătură decât studenţii.
Din punct de vedere clinic, lipsa de calciu provoacă crampe, nervozitate şi uneori insomnie.
Calciul şi fosforul se găsesc aproximativ în proporţiile cerute în lapte şi în derivatele acestuia, brânzeturile. Laptele şi brânzeturile constituie, deci, alimentele cele mai potrivite pentru cei care prestează muncă intelectuală.
Oul - excepţie făcând hepaticii care îl tolerează greu - şi germenul de grâu, constituie alimente nutritive cerebrale de prim rang, datorită conţinutului bogat în fosfor, calciu şi magneziu. Acţiunea lor e binefăcătoare în caz de surmenaj intelectual şi depresiune nervoasă.
Migdalele, alunele şi nucile pot fi introduse în meniul intelectualului ca fiind alimente dintre cele mai consistente. Aceste fructe care conţin calciu şi fosfor în proporţie foarte mare, prin compoziţia lor se apropie foarte mult de brânzeturi. Fără îndoială, ele au stat la baza alimentaţiei oamenilor preistorici. Dar, digerându-se destul de greu, se vor consuma, de preferinţă, la începutul mesei şi se va avea grijă să fie bine mestecate. Pot fi contraindicate pentru cei care suferă de hepatită sau de ulcer.
Opuse meniurilor bogate în calciu amintite sunt meniurile care nu numai că nu conţin calciu, dar îl şi elimină pe cel pe care îl găsesc în organism: sunt alimentele sau băuturile prea acide sau prea alcaline. Printre cele dintâi se pot semnala meniurile prea bogate în carne, mai ales în cărnuri grase, în grăsimi, în zahăr, fructele acre, diferite legume, cum ar fi: măcrişul, hreniţa, vinetele care conţin mult acid.
Dintre băuturile acide amintim: vinurile acre, limonada, oţetul. Trebuie notat totuşi că, aşa cum arată cele mai recente constatări, fructele şi legumele acide nu diminuează calciul în indivizii normali.
Mâncărurile prea alcaline împiedică, pe de altă parte, absorbirea calciului la nivelul intestinului. Este vorba de meniurile în exclusivitate vegetariene, în special cele care conţin prea mulţi cartofi. Băuturile alcaline, cum ar fi apa bicarbonată, nu vor fi consumate cu regularitate decât cu prescripţia medicului.
În sfârşit, sarcina, alăptarea, creşterea, starea permanentă de efort muscular (excesele sportive) sau intelectuale, şocurile morale repetate, bolile grave sau cele purtate multă vreme, provoacă decalcifierea organismului şi o anumită aciditate.
În schimb, viaţa exagerat de sedentară, pasivitatea mintală, excesul de somn, expunerea exagerată la soare, excesul de vitamină D, sunt hiperalcalinizante şi uneori la fel de dăunătoare.



Alte recomandări pentru o muncă intelectuală optimă


Mai mult decât lucrătorul manual, lucrătorul intelectual, al cărui aparat digestiv este, în general, mai leneş (se digeră nu numai cu stomacul, dar şi cu muşchii care la intelectual sunt mai puţin dezvoltaţi), va trebui să mestece cu mai multă grijă alimentele, să evite discuţiile animate şi să nu citească în timpul mesei, să aştepte sfârşitul digestiei spre a se dedica sporturilor intensive.
După masă, un exerciţiu fizic moderat, cum ar fi plimbarea, nu poate fi decât benefic, cu condiţia ca funcţiile digestive să fie mai mult sau mai puţin intacte. Altfel, se recomandă mai degrabă siesta însoţită de relaxarea musculară.
Alimentele cu digestie relativ lungă, cum ar fi leguminoasele, vor fi consumate în doze moderate. Un stomac prea plin îngreunează munca intelectuală. Plenus venter non studet libenter, spuneau latinii.
Este necesară o bună echilibrare a meselor.
Micul dejun, cum se serveşte în general, este cu totul insuficient. El trebuie să fie destul de abundent, deoarece asigură prima încărcătură organică.
Prânzul, care ar trebui să cuprindă carne slabă la grătar sau peşte proaspăt fiert, e bine să fie completat cu o linguriţă de drojdie de bere sau de boabe de grâu încolţit mestecat cu grijă.
Cina va fi mai puţin abundentă şi calmantă. Va include un desert zaharos, care să furnizeze sângelui glucoza indispensabilă. Se poate lua apoi, pentru a facilita somnul, o ceaşcă de ceai.
La cele două mese principale se vor consuma, de asemenea, fructe şi brânză.
Grăsimile de animale, care produc colesterol, salamurile, dulciurile consumate excesiv, alimentele pe bază de amidon, vor fi evitate.
Alcoolul, care este un puternic distrugător de vitamine şi dezorganizator cerebral prin excelenţă, va fi exclus.
Băuturile pot fi berea, în cantitate cuvenită, sucurile de fructe, vinul amestecat cu apă, apele minerale, ceaiul uşor. Cafea se va consuma numai ocazional, deoarece excită prea puternic fibra nervoasă. Unui creier obosit îi permite adesea să lucreze, dar nu îl hrăneşte. Mai curând sau mai târziu creierul resimte excesul de cafea.




Oxigenaţi-vă creierul!




Se poate calcula volumul de oxigen pe care creierul îl utilizează într-un minut. La om, 100 gr. de creier absoarbe de la 600 la 800 cm3 de oxigen pe minut. Comparând aceste cifre cu cele furnizate de alte ţesuturi, constatăm că absorbţia de oxigen a ţesutului nervos este cel puţin la fel de mare ca cea a muşchilor şi a glandelor care sunt ţesuturile cele mai active ale organismului şi, ca atare, cele mai mari consumatoare de oxigen.
De aici rezultă că, pentru a asigura buna funcţionare a creierului, trebuie să-i procurăm maximum de oxigen. Acest lucru se realizează prin exerciţii de respiraţie corespunzătoare.
Pe lângă igiena alimentară şi exerciţiile fizice moderate, constând în mişcări de gimnastică practicate dimineaţa şi seara, plimbări, munci de grădinărit, pe lângă respiraţia profundă, există şi alte prescripţii de igienă generală, cum ar fi: hidroterapia, helioterapia sub control medical, odihna şi relaxarea corespunzătoare, care contribuie substanţial la o bună funcţionare a creierului şi, în consecinţă, la o spornică activitate intelectuală. Aşa se realizează ceea ce exprimau vechii romani prin dictonul: mens sana în corpore sano (o minte sănătoasă într-un trup sănătos).






Mens sana în corpore sano





Din punct de vedere fiziologic, avantajele respiraţiei profunde nu se limitează doar la o mai bună oxigenare a creierului. Ea are o influenţă binefăcătoare şi asupra activităţii cardiace, stimulează, de asemenea, organele aparatului digestiv.
Lucru interesant: respiraţia profundă schimbă înălţimea şi timbrul vocii care devine mai puţin stridentă, mai sonoră.
Din punct de vedere psihologic, respiraţia profundă ameliorează memoria, măreşte puterea de atenţie, de concentrare, ca şi rezistenţa fizică, combate cu succes nesiguranţa, timiditatea, stările de anxietate, frică.
Aceste stări emotive sunt întotdeauna însoţite de tulburări respiratorii, constând, în principal, într-o respiraţie scurtă şi neregulată. Respiraţia profundă, făcând să înceteze tulburarea fizică, atenuează sau face să dispară complet emoţia care este strâns legată de manifestările sale fiziologice.
Insomnia poate fi, de asemenea, îndepărtată parţial prin respiraţia profundă care, practicată înainte de culcare, calmează sistemul nervos, izgoneşte gândurile obsedante şi favorizează somnul.