Despartire

"Locke este de parere ca numai prin simturi se poate cunoaste lumea. Inainte de experienta, sufletul este "tabula rasa". Totul vine prin simturi. Insa I.Kant a spus " nici simturile nu pot oferi un adevar sigur. Ratiunea o ia razna, iar simturile sunt moarte."
Lumea cea adevarata care ne starneste impresii, n-o cunoastem. Prin urmare, dupa Kant, lumea este un vis a lfiecarui om, dar un vis coordonat de reguli ale sensibilitatii, judecatii si ratiunii..."
Aceste randuri le citeste Mihai dintr-o revista, stand in parc, pe o banca. Trage dintr-o tigara. Dupa ce o termina, aprinde alta. Zambeste teatral."Aiurea! Eu as fi facut un articolmai bun!" Arunca gazeta, isi strange cartile de filosofie pe care trebuie sa le invetepentru examen si paraseste, indiferent, banca.
In drum spre metrou, isi aminteste ca in mai putin de o jumatate de ora este programat la sedinta de terapie cu pishologul. Enervat isi mai arpinde o tigara, pe care dupa trei fumuri o arunca, repetandu-si:"Azi,fumez mai putin decat ieri." Ajungand la psiholog, Mihai este pregatit pentru hipnoza. Intra usor in transa, la vocea linistitoare a psihologului.
...Aude un plans cu sughituri venind de dincolo de o usa intredeschisa. Mihai se apropie cu sfiala si deschide usa. In camera sta pe pat blanda lui mama. Pe fata ei curg lacrimi, iar albastrul ochilor nu mai este senin, ci are culoarea apei marii in timpul unei furtuni. Il strange in brate pe Mihai, soptindu-i intrerupt:"De ce... a trebuit sa moara?".Atunci el realizeaza ca rochia mamei sale si hainele lui sunt negre, iar raposatul este tatal sau...
Mihai se zbuciuma. Se trezeste pe canapeaua galbena, langa psiholog.
-De ce m-ati trezit?!
-Erai prea agitat! Consider ca este suficient pentru azi?!
-Cum?!
-Esti prea obosit sa mai continui.
-Nu, va rog, eu doresc sa stiu de ce a murit tatal meu!
-Atunci, e necesar sa te intorci intr-o alta perioada a vietii tale. Insa, totusi, esti prea obosit. MAI POTI REZISTA?
-Nu conteaza! Pot rezista.
-Inchizand ochii, Mihai se afla in jurul unei mese pline cu mancare si lumanari. Linistea incaperii este tulburata de vocea impunatoare a preotului care rosteste rugaciuni de pomenire. L a masa sunt femei si barbati imbracati in negru, tristi. Langa el se afla mama lui. Are chipul amenintat de imbatranire timpurie. O priveste cu ochii indoliati. Dupa un timp, el se afla in camera tatalui sau. Incepe sa cotrobaie prin sertare si dulapuri, cautand ceva care sa ii arate de ce murise tatal sau. Gaseste cu stupoare, seringi, flacoane cu prafuri albe, tigari.Simte un fior care ii dizolva sufletul. A trait intr-o lume falsa, plina de farse si ineptii, de minciuni si ticalosii servite drept virtuti si dovezi de inteligenta...Cu ochii inlacrimati, fuge din camera la mama sa. Ea priveste ceva la T.V. ceva in grozitor despre tatal sau, un renumit boxer, care a murit in timpul unui meci, deoarece a luat inante o supradoza pantu a-si mari randamentul. La T.V., unii ii compatimesc pe taica-sau, altii ii condamna. E o rusine!Un scandal! Ce mai boxeri de doua parale! O caldura ii navaleste in tot trupul. Simte ca se asfixiaza. Mihai plange in hohote. APOI racneste:"Nu! Eu nu voi ajunge precum tatal meu!"
Psihologul incearca sa il calmeze:
-Mihai, trezeste-te! Linisteste-te! Totul este bine.
Se opreste brusc din racnit. Apoi, aparent calm:
-Nu, eu nu voi ajunge precum tatal meu! Eu sunt cel mai bun si pot termina facultatea fara nenorocitele acestea de tigari care imi scurteazaviata cu fiecare fum! Kant este un aiurit! Viata nu este un vis, iar ratiunea nu o ia razna si simturile nu sunt moarte. Ci ratiunea, simturile, optimismul, ambitia fac viata sa fie mai mult decat un vis!
-Mihai, ma bucur ca am gasit cauza frustarilor tale. De-a lungul sedintelor la care ai participat, eu am conchis ca tu poti urma aceasta facultate. Insa din pricina unor traume si inhibitii din copilarie, nu ai incredere in tine si,de aceea,te refugiezi in fumatul in exces, in cafeaua tare, in iarba si in spaime la pachet...Nu ti-am spus toate acestea pana acum, pentru ca trebuia sa te hipnotizez si sa te vindec. Acum stii ce ai de facut. Nu mai ai nevoie de mine...
-Dar de tata?
-Numai tu stii asta...